Întrebări pentru Zubco (update)

La 7 octombrie 2009 Republica Moldova se căpătuia cu un nou procuror general. Așteptările erau foarte mari. O sumedenie de dosare prăfuite de timp își așteptau de ani buni rezolvarea. Noul procuror, Valeriu Zubco, ne era prezentat la toate posturile de televiziune drept un un om destoinic, un profesionist desăvîrșit, avocat de profesie, doctor în drept, conferențiar universitar. După o astfel de descriere mi-am zis ,,ăsta DA procuror general.” Și cum să nu te lași păcălit de impresia că ăsta este procurorul general ideal dacă el încă de la investirea în funcție te ia cu dulcegării de genul ,,pînă-n primăvară vom afla adevărul despre evenimentele din 7 aprilie; pînă-n februarie se va face lumină în cazul răpirii fostului deputat PPCD-ist Vlad Gubreacov; în cel mult 6 luni vom afla cutare sau cutare” etc? Cum să nu exulți la auzul unor astfel de promisiuni?

Acum, d-le Zubco, după 2 ani petrecuți în fruntea procuraturii generale aș avea cîteva întrebări:

  • Cînd vom afla și noi în sfîrșit ce s-a întîmplat la 7 aprilie 2009? Și, în general, vom afla vreodată adevărul? Ce a fost atunci, d-le procuror? Revoluție? Lovitură de stat? Revoltă spontană? O crasă manipulare a tinerilor? Cine a organizat acele manifestații? România, așa cum susțineau comuniștii? Serbia? Baghirov? Doar ne-ați promis să faceți lumină în acest caz, d-le Zubco!
  • Ați făcut măcar un pas înainte în cazul răpirii lui Vlad Cubreacov? Sau se pregătește clasarea dosarului?
  • Ce s-a întîmplat, mult-stimații noștri procurori, cu sacii cu ,,fasole” a lui Papuc? Să înțeleg că ,,marfa” a fost valorificată? Dacă da, cine a pus milioanele în buzunar?
  • Cu mari întîrzieri și abia după ce a fost făcut public cazul știu că ați pornit o cauză penală pe numele judecătorului de la Curtea de Apel Bender care a legalizat înstrăinarea acţiunilor de la Moldova-Agroindbank. Veți duce la bun sfîrșit ancheta sau e doar un foc de paie și judecătorul-raider Nogai va ieși basma curată într-un final?
  • Despre celelalte dosare de privatizări ilegale ce ne puteți spune? Unde vă aflați cu dosarul ,,Codru” care, se aude prin tîrg, a prejudiciat statul cu peste 15 milioane dolari?
  • Cît vor mai continua demolările ilegale ale monumentelor de arhitectură din Chișinău fără ca Procuratura Generală să miște măcar un deget pentru a-i pedepsi pe cei ce se fac vinovați? Dar defrișările parcurilor din capitală în locul cărora apar imense construcții din beton cît va mai fi tolerată?
  • Măcar din buletinele de știri de la radio și TV, ați auzit d-le Zubco, despre avionul suspect aterizat la Briceni în luna august. Aveți ceva noutăți? E adevărat că aeronava Antonov era folosită pentru a face contrabandă cu țigări? Cine organiza această contrabandă?
  • În campania electorală pentru alegerile din 28 noiembrie 2010 la Chișinău s-au falsificat 2 ziare importante cu scopul de a manipula electoratul. Cine a stat în spatele acestor acțiuni? Cine sînt comanditarii? Povestea cu cei 2 ucraineni e o mare gogoașă. Eu în gogoși nu cred. Că doar cei 2 ucraineni nu au tipărit și distribuit ziarele false prin scările blocurilor din proprie inițiativă și din resurse finaciare proprii, nu?
  • Vila dumneavoastră de la Schinoasa ați construit-o din salariul de fost profesor universitar sau din salariul actual de procuror? Chiar sînt curios: ce leafă are un procuror general? Poate el din acest salariu să-și ridice într-un timp atît de scurt o asemenea bijuterie imobiliară? Din cîte știu, soția dv-stră e tot profesoară, deci nu are salariu de zeci de mii . . . 
  • Și o ultimă întrebare, deși aș mai avea încă o sută. D-le Zubco, vă rog să-mi răspundeți cu mîna pe inimă, e adevărat că Plahotniuc a cumpărat funcția dv-stră de la Urechean cu 2 mil. de euro? Dacă da, ce servicii trebuie să-i faceți prim-vice speaker-ului în schimbul funcției pe care v-a făcut-o cadou?

După cum vedeți, stimate domn, multe întrebări s-au adunat de cînd ați fost înscăunat șef peste procurorii din Republica Moldova și cam toate au rămas fără răspuns. Degeaba ne-ați mai făcut acele promisiuni la investirea în funcție. Nu sînteți un om de cuvînt, domnule Zubco. Nu știți să vă respectați promisiunile. Sau poate nu puteți îndeplini acele promisiuni? Poate sînteți împiedicat de oamenii mai vechi din sistem? Poate ați primit instrucțiuni dinspre prezidiul parlamentului să nu acționați în unele cazuri, iar în altele, din contră, să grăbiți lucrurile cum s-a întîmplat în cazul lui Victor și Viorel Țopa? Ce vă împiedică să vă faceți treaba conform legii? Spuneți-ne, pentru că în caz contrar societatea are tot dreptul să-și facă propriile concluzii, inclusiv că dumneavoatră sînteți omul lui Vlad Plahotniuc și că toate acțiunile întreprinse de procuratură au drept scop apărarea averii actualului prim-vice președinte al Parlamentului.

Tot ce ați citit mai sus a fost scris și publicat pe blog la 27 noiembrie 2011. Între timp s-a scurs un an de zile iar lista întrebărilor de mai sus în loc să devină tot mai scurtă, ca urmare a rezolvării cazurilor enumerate, din contră, se lărgește, adăugându-se noi și noi întrebări iar din 6 ianuarie 2013, cînd Sergiu Mocanu ne-a informat despre vânătoarea de oameni din Pădurea Domnească, uit de tot ce v-am întrebat mai sus și vin cu o singură întrebare: domnule Zubco, e adevărat că sunteți un criminal??? 

Alegerile trec, dezgustul rămâne

Dezgustat de rezultatele finale

Campania s-a încheiat. Alegerile au trecut și ele, iar noi am rămas cu rezultatele. USL – majoritate confortabilă, ARD-ul – condamnat să treacă în opoziție cu mai puțin de 20%. Un rezultat dezamăgitor pentru Băsescu și ai lui dar nu și surprinzător. Toată lumea știa că ARD-ul nu trece de 25 la sută. La fel de puțin surprinzător este și rezultatul PP-DD-ului, o struțo-cămilă de partid care eram sigur că trece în parlament pentru că, în orice societate, există un anumit procent de populație căreia pur și simplu îi place să fie tâmpită, amăgită și dusă de nas iar „domnu’ Dan”, tocmai asta a făcut în ultimii ani cu OTV-ul lui. Ei bine, în România acest procent, despre care vorbim, s-a dovedit a fi de aproximativ 14 la sută. E un segment al credulilor, al celor cu studii puține și prea puține spre deloc, a maneliștilor și a uneia din minoritățile naționale. Nu, nu la minoritatea maghiară mă refer. Ungurii au fost și, după ultimele modificări electorale, se pare că vor fi pe veci în parlament. UDMR-ul, ca și PC-ul lui Voiculescu, a fost mai mereu în coalițiile de guvernare deși întotdeauna trec pragul electoral la limită. Ei bine acum, cu ale lor cca 5%, ungurii ar putea juca un rol extrem de important în guvernarea României deoarece cu ajutorul lor USL-ul ar putea obține majoritatea constituțională iar odată cu asta controlul total asupra statului. Tare mi-e frică de ce ar putea face cu această majoritate constituțională premierul-plagiator Ponta și veșnicul aspirant la postul de președinte al României, sir Crin Antonescu chiulangiul. Mi-e frică pentru că știu deja de ce sunt în stare să facă pentru a-și satisface neastâmpăratele pofte politice. Ne-au dovedit-o în vară când au încercat, prin metode josnice, mazilirea lui Băsescu.
Așadar, sunt dezgustat de faptul că USL-ul a obținut o majoritate atât de confortabilă, sunt dezgustat de faptul că Partidul Poporului (turmentat) a luat atât de mult și de asemenea, trist pentru faptul că românii i-au lăsat încă o dată pe maghiari să intre în parlament.

Dezgustat de candidați și de campania lor electorală.

Românii basarabeni au fost incluși în Colegiul 2 Diaspora pentru alegerile din Camera Deputaților și în Colegiul 1 pentru alegerile din Senat. Astea sunt doar detalii tehnice și nu vreau să intru în ele prea aprofundat. Despre candidații la funcția de parlamentar din aceste colegii vroiam să scriu.

Pentru Camera Deputaților aveam de ales între Eugen Tomac (ARD), Victor Alexeev (USL) și Gheorghe Viță (PP-DD) pentru că restul candidaților nu prea contau. Evident, marele favorit era Eugen Tomac pentru simplul fapt că era candidat din partea Alianței România Dreaptă a lui Băsescu. Or, că Traian Băsescu e extrem de iubit și de popular în Basarabia nu era nici un secret. Era clar din start că orice candidat ar înainta ARD-ul, va câștiga detașat alegerile din Basarabia. Asta s-a și întâmplat, iar scorul zdrobitor în favoarea lui Tomac s-a înregistrat și cu largul concurs al contracandidaților săi. Să fim serioși, Viță și Alexeev au fost niște glume, nu candidați la o funcție atât de înaltă. Oare USL-ul și „domnu’ Dan” nu au găsit niște oameni mai de Doamne-ajută printre milioanele de români din diaspora pentru a-i înainta drept candidați? Nu i-am văzut pe la televizor și nici personal nu i-am cunoscut dar, analizându-le CV-urile și, mai ales, urmărind postările lor de pe bloguri/facebook  mi-a fost foarte ușor să-mi dau seama că sunt ambii niște agramați care abia leagă două vorbe în „moldovenească”. De română nici nu poate fi vorba la ei, dacă-i vezi/auzi cum se exprimă. În aceste condiții, ținând cont și de formațiunile politice pe care le reprezentau, Viță și Alexeev nu au avut nici o șansă în fața candidatului ARD Eugen Tomac.

La Senat am avut de ales între actualul senator Viorel Riceard Badea (ARD), Cristian David (USL) și Eugen Mihalache (PP-DD). Au fost și alții dar, date fiind partidele ce le reprezentau nu prea contau pentru alegătorii din Moldova. Trebuie să vă spun că, exceptându-l pe Viorel Badea, despre ceilalți candidați nu știam și nici acum nu știu prea multe. Iar dacă eu nu știu nimic despre ei, înseamnă că nu au făcut nimic notabil pentru basarabeni, că dacă făceau, cu siguranță auzeam măcar ceva despre ei. Nu pot să zic că reprezentantul ARD e vreo figură extrem de populară pe la Chișinău dar, de rău de bine, mai auzeam despre el ba că a ieșit cu o inițiativă legislativă în parlamentul de la București, ba că și-a deschis birou la Chișinău, ba nu mai știu ce. Într-un cuvânt, e un tip mult mai cunoscut decât contracandidați. La ora la care scriu acest articol nu cunosc încă rezultatul obținut de Viorel Badea dar sunt absolut convins că a ieșit în fața celorlalți și, probabil își va păstra postul de senator și asta, iarăși, numai pentru simplul motiv că e din partea ARD (a lui Băsescu, adică). Totuși, nu cred să fi luat același pocentaj ca și Tomac pentru că, în primul rând, el e mai puțin cunoscut decât Tomac la noi și, în al doilea, pentru că nu s-a bucurat de aceeași susținere din partea tinerilor pe rețelele sociale precum Eugen Tomac care a știut, încet, încet, prin diferite acțiuni organizate împreună cu tinerii români basarabeni, să-i atragă de partea lui astfel încât acum, în campania electorală, acești tineri să-l susțină ca pe un Dumnezeu al lor. Pe alocuri chiar foarte agresiv ceea ce, mie personal, nu mi-a plăcut deloc. Nu știu cu ce i-a cucerit dar, la cât de aprinși erau pe rețelele de socializare, mi s-a creat impresia că unii băieți erau gata să-și dea viața pentru victoria lui Tomac, ceea ce nu e neapărat de bine.

În concluzie vreau să spun că meritam mai mult. Da, noi, românii din Basarabia, meritam niște candidați mai demni, mai cultivați, mai reprezentativi. Eugen Tomac e un tânăr promițător iar dacă e în stare să facă ceva bun pentru basarabeni abia urmează să vedem. Viorel Badea e un craiovean care nu știu cât de reprezentativ e pentru diasporă. Plus la toate e un traseist politic, a plecat din PDL la PNL, pentru ca peste câteva luni să revină în PDL ceea ce mie nu-mi place la un politician. Viță, Alexeev și ceilalți – niște necunoscuți care au avut o șansă de afirmare dar, incompetenți fiind, au ratat-o cu desăvârșire.

Dezgustul de organizarea dezastruoasă a alegerilor la Chișinău

În Basarabia au fost deschise în total 19 secții de vot, dintre care 4 în Chișinău. Doar 4. Facebook-ul și site-urile de știri au fost împânzite ieri cu fotografii de la secțiile de votare din Chișinău unde cozile păreau să nu se mai termine nici după miezul nopții. Moldovenii au vrut să voteze. Au vrut, dar nu li s-a permis iar asta miroase a încălcare a dreptului la vot. Pe la amiază am vorbit la telefon cu un prieten care m-a sfătuit să mă feresc de secțiile deschise la consulatul României pentru că acolo sunt niște cozi de toată frumusețea, astfel că am ales să mă duc să votez la secția de la Gheorghe Asachi. Am ajuns acolo pe la 6 seara și am văzut o mare de români, toți doritori să-și exercite dreptul la vot. Coridorul liceului (foarte încăpător, de altfel) era plin. Afară, în fața liceului, la fel de mulţi. Am auzit oamenii vorbind cum că la Ciocana ar fi mai puțină lume așa că m-am grăbit să ajung la liceul Gaudeamus. După minute bune de rătăcit printre blocuri am găsit liceul din bezna Ciocanei. Nu glumesc, chiar era beznă peste tot, abia de-ți dădeai seama că acolo ar putea fi o secție de vot pentru parlamentul unei țări membră UE. Singurul indiciu că anume aici e secția de vot era rândul de oameni din fața liceului. Întuneric, frig, ploaie și muuuuulți români. Culmea, toți așteptau cuminți, fără reproșuri, fără văicăreli cum e specific moldoveanului. Ne-am pus și noi cuminți la coada care avansa . . . și nu prea. Frigul și umezeala deveneau tot mai puternice alungându-i acasă pe unii mai puțin răbdători. Alții doar veneau, vedeau rândul imens și făceau imediat cale întoarsă. Cei mai mulți, însă, au renunțat să mai stea în rând când unul din responsabilii de acolo ne-a comunicat, într-o frumoasă limbă română, că secția își va închide ușile la 21.00 fără să dea posibilitatea să voteze celor care erau deja intrați în liceu, cum se întâmplă la alegerile de la noi. Conștienți fiind că nu vor reuși să voteze oamenii au început să se revolte, să-și vocifereze nemulțumirea însă degeaba, reprezentantul secției rămânând neînduplecat și afirmând că nu poate prelungi programul de vot. Eu, din fericire, după vreo 2 ore de stat în rând, am reușit să votez. Am votat pentru Tomac și Badea doar pentru că alți candidați mai buni nu erau și, în plus, niciodată nu am fost un alegător al stângii, cu atât mai puțin a populismului marca D.D. sau a minorităților naționale. Pe la opt jumate ieșeam deja din secție, în urma mea, însă, a rămas o mulțime de oameni. Sînt sigur că nu toți au reușit să voteze. Am văzut că la fel, ba chiar mai grav, s-a întâmplat și la secția deschisă la Asachi. E păcat că oamenilor li s-a îngrădit într-un asemenea mod dreptul constituțional de a vota.

Pe final țin să-i felicit pe Eugen Tomac și Viorel-Riceard Badea pentru obținerea mandatelor de deputat, respectiv, senator în Parlamentul României! Sănătate, inspirație, putere de muncă și . . . NU UITAȚI DE BASARABIA!

Din nou despre low cost

După ce am avut parte de promisiuni peste promisiuni şi declaraţii peste declaraţii din partea ministrului Șalaru precum că, în sfârșit, vom avea şi noi curse low-cost la Chişinău, vedem că la 4 luni de la acel tam-tam aşa şi nu vedem pe Aeroportul Internaţional Chişinău avioane ale companiilor low-cost precum RyanAir, EasyJet, Wizz Air sau Blue Air. Ba mai mult, și acele curse operate de Air Moldova în colaborare cu Blue Air au fost închise. Am mai spus-o şi într-un articol precedent că atâta timp cât în schema low-costului moldovenesc este implicată Air Moldova, preţurile biletelor de avion nicidecum nu pot fi low. O călătorie spre Milano care costă 90 € într-o singură direcţie nu poate fi numită low-cost. O cursă cu adevărat low-cost nu trebuie să coste mai mult de 50-60 € dus-întors, desigur dacă biletele sunt procurate în avans, fără bagaj de cală, îmbarcare prioritară și alte opțiuni. Vă par de domeniul SF aceste preţuri? Ei bine, aflaţi că ele sunt cât se poate de reale şi, totodată, normale pentru astfel de companii avia. Chiar cu o lună în urmă am zburat de la București spre Milano cu 47 de euro tur-retur. Compania aleasă a fost WizzAir, dar preţuri la fel de bune erau şi la BlueAir. Serviciile au fost peste aşteptări: aeronave noi și confortabile (Airbus A320), punctualitate, personal de bord bine instruit și extrem de drăguţ. Cu aşa preţuri să tot zbori, nu? Însă de ce oare ar trebui să mai plătim aproape încă un preţ – 40 € – pentru o deplasare obositoare de 8 ore cu microbusul până la Bucureşti când am putea zbura direct din Chişinău? Sau fie măcar şi din Balţi, dacă tot ni se aruncă în ochi argumentul că nu avem low-cost deoarece taxele pentru Aeroportul Internaţional Chișinău sunt prea mari. Aceleași taxe au fost invocate și zilele trecute când aproape cu zâmbetul pe buze, medicul Șalaru ne anunța că Blue Air nu mai e interesată de calobararea cu Air Moldova și nu mai operează cursele ”low” spre Italia. Așadar totul a fost un mare fâs. Ministrul și-a făcut atunci o ţâră de PR pe seama noţiunii de  „low-cost” iar noi rămânem tot cu drumurile lungi si obositoare spre București, Kiev şi Odesa.

Low cost vs Şalaru cost

Cu mai bine de un an în urmă scriam pe blog, de fapt aproape că strigam (evident, fără să fi fost auzit de cineva), că vrem şi noi moldovenii să avem curse aeriene low-cost. Spuneam atunci că nu avem aceste curse low-cost numai pentru că asta NU SE VREA la Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor. Argumentele de atunci ale ministrului Anatol Şalaru erau că nu sînt suficienţi pasageri, că nu avem regim liberalizat de vize cu ţările UE, că nu sîntem parte a Spaţiului Aerian European Unic etc. Asta la nivel declarativ pentru că în realitate era vorba de cu totul altceva. Era vorba de interesele personale ale unora legate de compania monopolistă de stat ,,Air Moldova”. Mai spuneam în acel articol că între conducătorii ,,Air Moldova” şi conducerea Ministerului Transporturilor există o simbioză perfectă, fiecare dintre părţi avîndu-şi felia sa din tortul numit ,,Air Moldova”.

Acum, după un an de zile de la acel articol, ministrul Şalaru mi-ar zice că între timp lucrurile s-au schimbat simţitor spre bine, Republica Moldova devenind parte a Spaţiului Aerian European Unic ceea ce înseamnă că orice companie din Uniunea Europeană poate zbura fără restricţii în Moldova şi invers. Ba mai mult, ar zice medicul devenit între timp ministrul transporturilor, începînd cu luna iunie avem şi curse low-cost pe Aeroportul Internaţional Chişinău. Wow! Perfect! Mai bine nici că se putea! Însă, dacă lăsăm la o parte declaraţiile pline de populism și ambiguitate ale d-lui Şalaru, ne dăm seama că totul e un mar fâs. Ce a făcut, ce a dres domnul ministru dar tot n-a liberalizat piaţa avia, implicînd şi în aceste curse, aşa numite ,,low-cost”, iubita lui companie de stat Air Moldova. Păi cum fără ea? Că doar n-o fi nebun Şalaru să dea acces liber companiilor low-cost pe Aeroportul Internaţional Chişinău şi să falimenteze ,,Air Moldova” – o vacă încă bună de muls cîţiva ani.

Totuşi, dacă îmi permite domnul ministru, aş vrea să-i demonstrez cît de ,,low” sînt preţurile mult-trîmbiţatelor sale curse care, sărmanele, de la 50 de destinaţii s-au rezumat în final la numai 5. Doar o mică (virgulă) comparaţie între preţurile de 99 de euro anunţate de Şalaru şi preţurile afişate pe site-urile româneşti ale companiilor cu adevărat low-cost precum BlueAir sau Wizz Air.

Cine are idee cîtuşi de puţin ce reprezintă zborurile low-cost cu siguranţă ştie că marele secret e să cumperi biletele în avans, adică minim cu o lună înainte de a zbura. Astfel, cu puţină pricepere şi niţel noroc poţi face rost de un bilet Milano – Bucureşti la un preţ de nimic: 14.99 € cu toate taxele incluse. Pare ireal, nu-i aşa? Ei bine, vreau să vă spun că e cît se poate de real. Totul e să ştii unde să cauţi şi, cel mai important, s-o faci cu o lună-două înainte de a pleca. 

După ce aţi văzut aceste preţuri de pe blueair.com, îl mai credeţi pe domnul Şalaru cînd vă spune că un bilet care costă 99 € este unul low-cost? Mă rog, o fi low-cost pentru buzunarele lor de miniştri, însă pentru noi, cetăţenii simpli, mi se pare un preţ mai mult decît „high”.

Ok, ca să fiu corect, sînt obligat să vă spun şi despre faptul că biletele low-cost au şi unele dezavantaje faţă de biletele obişnuite. În primul rînd ele sunt, în majoritatea cazurilor, ne-rambursabile. Totuşi puteţi schimba biletul pentru un alt zbor la acelasi tarif sau la unul mai mare, fiind necesară plata unei taxe de schimbare şi a unei diferenţe de tarif. Un alt dezavantaj e că pentru bagajul de cală va trebui să plătiţi suplimentar 17-20 €, pe cînd companiile clasice permit un bagaj de cală gratuit. Iar dacă doriţi să mîncaţi pilaf cu carne şi să beţi bere pe parcursul zborului, atunci nu vă luaţi bilet low-cost pentru că aici veţi primi doar apă sau, în funcţie de compania avia, nişte biscuiţi şi un suc. Toate aceste minusuri, însă, devin prea puţin importante atunci cînd vezi diferenţa de preţ. Personal, prefer să am la mine doar un rucsac cu nişte haine şi să beau doar un pahar cu apă tot drumul dar să dau 20-30 € în loc de 100-150 pentru o călătorie spre Europa Occidentală. Nu cred că moare cineva de foame în 2-3 ore cît durează un zbor până la Milano sau Paris.

Iar pe final, curios fiind, mă întreb şi vă întreb: KIV, prescurtarea Aeroportului Internaţional Chişinău, de la ce vine? De la Kishinev/Кишинёв cumva?!

Pro sau contra importului de maşini mai vechi de 7 ani?

După ce zile la rînd buletinele de ştiri ale televiziunilor de pe la noi au fost dominate de veşti despre crime oribile, înecuri şi aruncări de la etaj, vinerea trecută în sfîrşit am auzit şi o veste bună şi anume că executivul a decis modificarea Codului Fiscal pentru 2013, prin care vor putea fi introduse în ţară şi maşini mai vechi de 10 ani, nu doar cele cu o vechime maximă de 7 ani cum era pînă acum. Astfel, de la 1 ianuarie 2013, mai mulţi moldoveni îşi vor putea permite o maşină germană, de exemplu, luată la mîna a doua deoarece diferenţa de preţ între maşinile de pînă la 7 ani şi cele mai vechi de 7 ani este una semnificativă. Evident că nu toată lumea putea fi mulţumită de această decizie. Mă refer aici la importatorii de maşini noi în Moldova dar şi la ecologişti reacţia cărora nu s-a lăsat prea mult aşteptată ei afirmînd că e o decizie proastă care va transforma Moldova într-un cimitir de fiare al Europei, lucru care, eu personal, nu cred că se va întîmpla. În primul rînd majoritatea maşinilor europene (fie ele germane, franceze sau italiene) chiar şi la 10 ani sînt într-o stare de funcţionare aproape perfectă datorită calităţii construcţiei lor dar şi a drumurilor pe care au circulat, astfel încît lejer mai pot fi folosite minim încă 10 ani şi în Moldova. Spun asta în cunoştinţă de cauză deoarece o rudă de-a mea are un automobil de marcă Opel produs în anul 1994 care merge foarte bine şi în prezent deşi are deja 18 ani şi cîteva sute de mii de kilometri în spate. O modalitate de a împăca şi capra şi varza ar fi lansarea unor programe de tip ”rabla” care s-au bucurat de un mare succes în Occident. Altfel spus, dacă o persoană scoate din circuit, de exemplu, un Vaz din anii ’80, să aibă voie să înmatriculeze o maşină de import de pînă la 10 ani. Sînt absolut convins că un Volkswagen, un Audi sau un Renault produs în 2004 poluează infinit mai puţin decît Moskvici-urile şi Jiguli-urile prezente deja de 30 de ani pe străzile noastre. Cu o astfel de soluţie statul ar scăpa de gura ecologiştilor şi, totodată, ar da posibilitate cetăţenilor săi să-şi procure o maşină cît de cît decentă la un preţ mai accesibil. Nici nu îndrăznesc să pretind la subvenţii din partea statului pentru fiecare maşină casată, aşa cum se face în România, ci pur şi simplu să se ofere permisiunea de a înmatricula o maşină de pînă la 10 ani în schimbul rablei duse la fier vechi. Ia să vedem, stimaţi guvernanţi, se poate? Vom avea şi noi dreptul la o maşină mai confortabilă şi, în acelaşi timp, accesibilă sau veţi ceda presiunilor venite din partea ecologiştilor şi mai ales a importatorilor auto?

Bate vântul schimbării pe dealul Schinoasei

Sursa imagine: trm.mdDe mai bine de două luni de zile Televiziunea Națională nu are un director, asta după ce Angela Sârbu a demisionat la sfârșitul lunii februarie din această funcție. Ca de fiecare dată când are loc o schimbare la vârf, lumea are așteptări mari. Și în cazul Angelei Sârbu așteptările au fost foarte mari doar că, din păcate și din motive necunoscute mie, activitatea dânsei în funcția de director la Moldova 1 a trecut fără prea mari realizări și schimbări radicale în bine. Poate nu a avut suficiente pârghii pentru a face marea schimbare ciocnindu-se de sistemul învechit și îmbătrânit care s-a instaurat de ani buni în dealul Schinoasei, poate că nu a avut oameni de calitate pe care să se bazeze și, s-o spunem pe șleau, poate au existat presiuni din partea politicului astfel încât Angela Sârbu să acționeze într-un anumit fel, altul decât ar fi fost cazul pentru a reforma televiziunea. E foarte probabil să fi existat de toate câte puțin, cert este însă, că Moldova 1 a continut să bată pasul pe loc și în mandatul fostului director de la CIJ.

Acum, pe lângă zecile de probleme cu care se confruntă de ani buni, Moldova 1 are o problemă în plus – nu are director. Mare mi-a fost mirarea când am văzut că în lista pretendenților la funcția de conducător a Televiziunii Naționale se regăsește și Vitalie Cojocari, un băiat care e gata să renunțe la cariera de succes de la Pro TV pentru mocirla din dealul Schinoasei. În acelaşi timp m-am și bucurat. Cunoscându-i profesionalismul din reportajele marca „Știrile PRO TV” dar și din nenumăratele articole de pe cojocari.ro, m-am gândit că, în sfârșit,  Televiziunea Națională mai are o șansă de resuscitare. Cred că anume Vitalie Cojocari este capabil de o asemenea resuscitare pentru că este un băiat tânăr dar care știe ce înseamnă adevărata televiziune. Să fim corecți: să ajungi la Pro TV, dar mai ales să reziști ritmului de lucru de la o asemenea televiziune nu cred că poate oricine.Vitalie,însă, își face treaba excelent, dovadă fiind reportajele pe care le face pentru Știrile Pro TV. Din păcate oamenii cu pâinea și cuțitul, adică unii membri ai CO, preferă să meargă pe mâna unor oameni demult depășiți, neacordându-i tânărului Cojocari încrederea și voturile necesare. Problema alegerii directorului Televiziunii Naționale, de fapt, e una mult mai profundă pentru că din cei 9 membri câți ar trebui să fie în CO, doar 5 pot vot deoarece un membru a avut calitatea de concurent iar ceilalți 3 nu au fost încă numiți/validați de către Parlament. În aceste condiții e foarte greu ca unul dintre candidați să acumuleze toate cele 5 voturi necesare pentru a fi ales director al televiziunii.  Nu știu cum voi, dar eu am mai văzut telenovela asta a alegerilor fără de sfârșit . . .

Personal îi urez lui Vitalie Cojocari mult succes sperând că va ajunge totuși acolo unde și-a propus pentru că eu, ca telespectator, îmi doresc să avem o televiziune națională modernă și atractivă. Vreau să văd și eu o emisiune matinală ca lumea (un fel de ,,Neatza cu Razvan si Dani” măcar), un ,,Happy Hour” la ora 5 seara, știri echidistante și cu intervenții live din teritoriu la ora 19, o emisiune-concurs de calitate (o ,,Ploaie de Stele”, un ,,Te pui cu blondele” ceva) sau de umor (precum „Serviciul Român de Comedie” sau „Ora de Ras” de la Jurnal TV) vinerea sau sâmbăta seara. Vreau să dispară pentru totdeauna din grila de programe filmele acestea groaznice primite gratuit de la francezi/nemți/italieni. Vreau să i se dea libertate totală lui Mircea Surdu să facă un talk-show unde să-i toace cu întrebări pe scumpii noștri conducători. Vreau . . . Vreau . . . Vreau . . . Nu mai zic de transmisiunile sportive pe care avem marele noroc să le achiziționăm cu bani foarte foarte puțini comparativ cu alte televiziuni dar de care Moldova 1 își bate joc într-un hal fără de hal. Eu, fiind pasionat de sport, prefer să mă chinui cu SopCast-ul pe net pentru a vedea un meci de Champions League pe TVR 1 sau la englezi decât să ascult comentariul aberant de la Moldova 1.

O televiziune cu acoperire națională care mai primește și bani de la stat nu are voie să ofere un produs atât de prost. E păcat de acest potențial enorm valorificat atât de slab.
 
Așadar, mult succes, Vitalie Cojocari și să știi că nu ești singur în lupta cu morile de vânt din dealul Schinoasei (ehhh, că taaaare mai bate vântul ăsta acolo pe deal)

Întrebări pentru Zubco

La 7 octombrie 2009 Republica Moldova se căpătuia cu un nou procuror general. Așteptările erau foarte mari. O sumedenie de dosare prăfuite de timp își așteptau de ani buni rezolvarea. Noul procuror, Valeriu Zubco, ne era prezentat la toate posturile de televiziune drept un un om destoinic, un profesionist desăvîrșit, avocat de profesie, doctor în drept, conferențiar universitar. După o astfel de descriere mi-am zis ,,ăsta DA procuror general.” Și cum să nu te lași păcălit de impresia că ăsta este procurorul general ideal dacă el încă de la investirea în funcție te ia cu dulcegării de genul ,,pînă-n primăvară vom afla adevărul despre evenimentele din 7 aprilie; pînă-n februarie se va face lumină în cazul răpirii fostului deputat PPCD-ist Vlad Gubreacov; în cel mult 6 luni vom afla cutare sau cutare” etc? Nu, cum să nu exulți la auzul unor astfel de promisiuni?

Acum, d-le Zubco, după 2 ani petrecuți în fruntea procuraturii generale aș avea cîteva întrebări:

  • Cînd vom afla și noi în sfîrșit ce s-a întîmplat la 7 aprilie 2009? Și, în general, vom afla vreodată adevărul? Ce a fost atunci, d-le procuror? Revoluție? Lovitură de stat? Revoltă spontană? O crasă manipulare a tinerilor? Cine a organizat acele manifestații? România, așa cum susțineau comuniștii? Serbia? Baghirov? Doar ne-ați promis să faceți lumină în acest caz, d-le Zubco!
  • Ați făcut măcar un pas înainte în cazul răpirii lui Vlad Cubreacov? Sau se pregătește clasarea dosarului?
  • Ce s-a întîmplat, mult-stimații noștri procurori, cu sacii cu ,,fasole” a lui Papuc? Să înțeleg că ,,marfa” a fost valorificată? Dacă da, cine a pus milioanele în buzunar?
  • Cu mari întîrzieri și abia după ce a fost făcut public cazul știu că ați pornit o cauză penală pe numele judecătorului de la Curtea de Apel Bender care a legalizat înstrăinarea acţiunilor de la Moldova-Agroindbank. Veți duce la bun sfîrșit ancheta sau e doar un foc de paie și judecătorul-raider Nogai va ieși basma curată într-un final?
  • Despre celelalte dosare de privatizări ilegale ce ne puteți spune? Unde vă aflați cu dosarul ,,Codru” care, se aude prin tîrg, a prejudiciat statul cu peste 15 milioane dolari?
  • Cît vor mai continua demolările ilegale ale monumentelor de arhitectură din Chișinău fără ca Procuratura Generală să miște măcar un deget pentru a-i pedepsi pe cei ce se fac vinovați? Dar defrișările parcurilor din capitală în locul cărora apar imense construcții din beton cît va mai fi tolerată?
  • Măcar din buletinele de știri de la radio și TV, ați auzit d-le Zubco, despre avionul suspect aterizat la Briceni în luna august. Aveți ceva noutăți? E adevărat că aeronava Antonov era folosită pentru a face contrabandă cu țigări? Cine organiza această contrabandă?
  • În campania electorală pentru alegerile din 28 noiembrie 2010 la Chișinău s-au falsificat 2 ziare importante cu scopul de a manipula electoratul. Cine a stat în spatele acestor acțiuni? Cine sînt comanditarii? Povestea cu cei 2 ucraineni e o mare gogoașă. Eu în gogoși nu cred. Că doar cei 2 ucraineni nu au tipărit și distribuit ziarele false prin scările blocurilor din proprie inițiativă și din resurse finaciare proprii, nu?
  • Vila dumneavoastră de la Schinoasa ați construit-o din salariul de fost profesor universitar sau din salariul actual de procuror? Chiar sînt curios: ce leafă are un procuror general? Poate el din acest salariu să-și ridice într-un timp atît de scurt o asemenea bijuterie imobiliară? Din cîte știu, soția dv-stră e tot profesoară, deci nu are salariu de zeci de mii . . . 
  • Și o ultimă întrebare, deși aș mai avea încă o sută. D-le Zubco, vă rog să-mi răspundeți cu mîna pe inimă, e adevărat că Plahotniuc a cumpărat funcția dv-stră de la Urechean cu 2 mil. de euro? Dacă da, ce servicii trebuie să-i faceți prim-vice speaker-ului în schimbul funcției pe care v-a făcut-o cadou?

După cum vedeți, stimate domn, multe întrebări s-au adunat de cînd ați fost înscăunat șef peste procurorii din Republica Moldova și cam toate au rămas fără răspuns. Degeaba ne-ați mai făcut acele promisiuni la investirea în funcție. Nu sînteți un om de cuvînt, domnule Zubco. Nu știți să vă respectați promisiunile. Sau poate nu puteți îndeplini acele promisiuni? Poate sînteți împiedicat de oamenii mai vechi din sistem? Poate ați primit instrucțiuni dinspre prezidiul parlamentului să nu acționați în unele cazuri, iar în altele, din contră, să grăbiți lucrurile cum s-a întîmplat în cazul lui Victor și Viorel Țopa? Ce vă împiedică să vă faceți treaba conform legii? Spuneți-ne, pentru că în caz contrar societatea are tot dreptul să-și facă propriile concluzii, inclusiv că dumneavoatră sînteți omul lui Vlad Plahotniuc și că toate acțiunile întreprinse de procuratură au drept scop apărarea averii actualului prim-vice președinte al Parlamentului. 

%d blogeri au apreciat asta: