La Milano cu 108.5€

Vă spuneam într-un articol precedend că nu e musai să fii bogat pentru a face o călătorie în afara țării. Astăzi vin și cu un exemplu concret care o să dea credibilitate articolului precedent. Mai exact o să vă povestesc cum am fost un weekend la Milano cu 100 de euro. Nu credeți că am cheltuit doar atât? Atunci stați să vă explic. În primul rând am planificat totul cu mult timp înainte de plecare ceea ce mi-a permis să-mi găsesc bilet de avion București – Milano cu 47 € tur-retur, toate taxele incluse. Super afacere, nu? 🙂 La acești 47 € mai adăugăm încă 40€ cât costă drumul cu microbusul din Chișinău până la aeroportul Otopeni/București tur-retur și plus încă 10 euro autobusul dus-întors pe ruta Bergamo (Aeroportul Orio al Serio pe care am aterizat eu) spre Milano Centrale – gara ce reprezintă principala poartă de intrare a orașului. Imediat ce am ajuns, am cumpărat o hartă a orașului și câte o chiflă din prima „dulcegărie” ieșită-n cale. Harta a costat 5 euro iar cele 2 chifle (pentru că eram doi) – 3 euro (câte 4€ de fiecare, adică).  Alte cheltuieli au fost un abonament de o zi la transportul public metropolitan (4.5€) și un bilet de tren spre Magenta, o suburbie a orașului (3€). Așadar cheltuielile finale au fost: 47+40+10+4+4.5+3=108.5 euro 🙂 Poate, o să vă întrebați ce am mâncat și unde am dormit noi în aceste 2 zile dacă nu am trecut nimic la cheltuieli. Ei bine, norocul nostru a fost că avem rude în Milano care au avut grijă să ne cazeze o noapte, să ne hrănească și să ne dea ceva de mâncare și la pachet astfel că n-am fost nevoiți să mai cumpărăm nimic cât am colindat orașul în lung și-n lat timp de două zile

Suma de 108.5€ e cea pe care am cheltuit-o strict pentru călătorie. Ăsta a fost minimul necesar pentru un city break de 2 zile la Milano. Bineînțeles, nu am inclus aici banii cheltuiți pe suvenire și alte mărunțișuri pe care însă nu era obligatoriu să le cumpăr, adică mă puteam lipsi usor de ele fără să-mi afecteze în mod negativ impresiile din  călătorie.

Acum, ținînd cont de faptul că la Air Moldova un bilet Chișinău-Milano tur-retur costă, în cel mai bun caz 250 euro, atunci îmi dau seama că suma cheltuită de mine pentru vizitarea Milanului e una extraordinar de mică pe când plăcerea de a vizita acest oraș a fost extraordinar de mare.

Promit să revin cu impresii despre locurile vizitate, câteva sfaturi pentru cei ce vor să viziteze orașul modei și, bineînțeles, cu ceva fotografii.

Update: la o zi după ce am publicat acest articol apare și pe adevarul.md un material despre ceea ce travelerii numesc „city break” doar că cifrele vehiculate acolo sunt pur și simplu astronomice pentru o evadare de două-trei zile peste hotarele țării. Mâna agențiilor de turism își fac simțită prezența 🙂

Din nou despre low cost

După ce am avut parte de promisiuni peste promisiuni şi declaraţii peste declaraţii din partea ministrului Șalaru precum că, în sfârșit, vom avea şi noi curse low-cost la Chişinău, vedem că la 4 luni de la acel tam-tam aşa şi nu vedem pe Aeroportul Internaţional Chişinău avioane ale companiilor low-cost precum RyanAir, EasyJet, Wizz Air sau Blue Air. Ba mai mult, și acele curse operate de Air Moldova în colaborare cu Blue Air au fost închise. Am mai spus-o şi într-un articol precedent că atâta timp cât în schema low-costului moldovenesc este implicată Air Moldova, preţurile biletelor de avion nicidecum nu pot fi low. O călătorie spre Milano care costă 90 € într-o singură direcţie nu poate fi numită low-cost. O cursă cu adevărat low-cost nu trebuie să coste mai mult de 50-60 € dus-întors, desigur dacă biletele sunt procurate în avans, fără bagaj de cală, îmbarcare prioritară și alte opțiuni. Vă par de domeniul SF aceste preţuri? Ei bine, aflaţi că ele sunt cât se poate de reale şi, totodată, normale pentru astfel de companii avia. Chiar cu o lună în urmă am zburat de la București spre Milano cu 47 de euro tur-retur. Compania aleasă a fost WizzAir, dar preţuri la fel de bune erau şi la BlueAir. Serviciile au fost peste aşteptări: aeronave noi și confortabile (Airbus A320), punctualitate, personal de bord bine instruit și extrem de drăguţ. Cu aşa preţuri să tot zbori, nu? Însă de ce oare ar trebui să mai plătim aproape încă un preţ – 40 € – pentru o deplasare obositoare de 8 ore cu microbusul până la Bucureşti când am putea zbura direct din Chişinău? Sau fie măcar şi din Balţi, dacă tot ni se aruncă în ochi argumentul că nu avem low-cost deoarece taxele pentru Aeroportul Internaţional Chișinău sunt prea mari. Aceleași taxe au fost invocate și zilele trecute când aproape cu zâmbetul pe buze, medicul Șalaru ne anunța că Blue Air nu mai e interesată de calobararea cu Air Moldova și nu mai operează cursele ”low” spre Italia. Așadar totul a fost un mare fâs. Ministrul și-a făcut atunci o ţâră de PR pe seama noţiunii de  „low-cost” iar noi rămânem tot cu drumurile lungi si obositoare spre București, Kiev şi Odesa.

Cum să călătorești cu cheltuieli minime

Primul lucru ce vreau să-l spun e că dacă ești mare boss și te duci în vacanțe All Inclusive „LA Turcia” plătind sute de euro, atunci acest articol nu e pentru tine! Scriu asta pentru pasionații de călătorii în țară și, mai ales, în străinătate care realizează faptul că lumea poate fi văzută și cu puțini bani. Nu trebuie neapărat să fii putred de bogat ca să-ți permiți să călătorești. Eu, de exemplu, sunt genul de călător care cu minim de cheltuieli încearcă să obțină maximum dintr-o călătorie. Cel puțin așa am încercat să fac, și am și reușit, în puținele mele călătorii de până acum. Tot de ce ai nevoie pentru a-ți organiza o călătorie cât mai ieftin e puțină minte, un card bancar și o conexiune la internet iar mai apoi, în călătoria propriu zisă, de un rucsac în spate și o hartă-n mâini. Restul sunt doar detalii . . . 

În orice călătorie avem nevoie de bani pentru:
1. Transport până la destinație
2. Cazare
3. Mâncare
4. Alte cheltuieli

Să le luăm pe rând:

TRANSPORTUL. Pentru o destinație în afara țării va trebui să scoatem din buzunar sume frumușele pentru transport.
– Cu avionul. Din păcate prețurile la biletele de avion cu zbor de pe Aeroportul Internațional Chișinău încep de pe la 250 euro dus-întors. Pe noi, însă, nu ne interesează aceste prețuri pentru că avem oricând varianta unor zboruri low-cost de la București, Kiev sau Odesa. Cu puțină pricepere și căutând din timp, puteți găsi ușor bilete de la București spre majoritatea orașelor Europene la prețuri de 45-60 de euro tur-retur, deci mult mai ieftin decât cu autobusul. Companii low-cost recomandate: WizzAir, BlueAir (pentru România) Aer Lingus, Ryan Air, Pegasus, Niki (pentru Europa). Evitați site-urile intermediare, întotdeauna cumpărați biletele de avon direct de pe site-ul companiei avia.
 – Pe cale terestră.  Ca și cursele aeriene autobusele și microbusele de rută din Chișinău au și ele prețuri deloc de neglijat: 150 – 300 euro tur-retur spre o destinație din Vest. Dacă te temi de avion (unde prețul e rezonabil) poți merge GRATUIT, aproape în orice colț al lumii cu autostopul (hitchhiking). Știu că la prima vedere pare o nebunie însă nu este deloc așa. Hitchhikingul este foarte practicat în Occident și e cel mai ieftin (de fapt gratuit) și interesant tip de transport. Cu TIR-ul, cu Jeep-ul sau cu rabla lui moș Nicoară. Nu contează. Important e că te deplasezi și împarți cu șoferul aventurile drumețiilor tale. Din păcate în spațiul CSI (inclusiv Moldova) încă se mai practică achitarea pentru călătoriile cu autostopul, însă în Occident e absolut free. Ca o curiozitate vă pot spune că sunt oameni care, în lunga lor experiență de a călători la ocazie, au mers și cu yacht-uri, nave marfare și chiar avioane de mici dimensiuni 🙂 Site-uri dedicate autostopiștilor: Hitchhikers.org, Hitchwiki.org

CAZAREA. Hotelurile de 10 stele cu All Inclusive nu ne interesează. Le excludem din start. La ce bun să dai sute de euro pentru o cameră de lux dacă oricum vei trage „acasă” doar seara pentru a face un duș și a dormi? Cele mai ok variante de cazare sunt:
– Hostelurile. În orice oraș de pe planetă găsești hosteluri. Mai ieftine sau mai scumpe, mai comode sau mai puțin, dar le găsești. În funcție de țară prețurile variază de la 5 euro până pe la 25 – 30. Pentru acești bani ai un pat cu albituri curate într-o cameră comună cu alte câteva persoane, un duș, uneori bucătărie comună iar alteori chiar și micul dejun asigurat. Dacă mai este și wi-fi e perfect. Site-uri specializate: Booking.comHostelbookersExpedia.com etc
– CouchSurfing. Nu știu de ce dar la noi în țară site-ul couchsurfing.org nu este prea cunoscut. Principiul e foarte simplu: tu cazezi gratuit pe un străin ce vizitează orașul tău, iar tu ești cazat în orașul în care călătorești. E un fel de schimb de canapea. Nimeni nu e obligat să te cazeze și nici tu nu ești obligat să primești pe cineva în casa ta. Totul se face pe bază de voluntariat. Principiile comunității CouchSurfing le găsiți aici
– O altă soluție de cazare gratuită în orașele în care călătoriți o reprezintă rudele și prietenii stabiliți acolo.

MÂNCAREA. Cu toții știm că în țările dezvoltate mâncarea e destul de scumpă. O cină la restaurant poate trece ușor de 50 de euro, în funcție de țară și meniul comandat. În schimb puteți opta pentu mâncarea de la market (conserve, fructe, biscuiți) la preț de 1-2 sau 3 euro. Până la urmă noi mergem într-un oraș pentru 2-3 zile să vedem cât mai multe locuri nu să ne îndopăm cu fel de fel de delicatese.

ALTE CHELTUIELI. Aici intră transportul local (metrou, autobus, tramvai), plata la intrarea în diferite muzee, harta orașului (dacă ai nevoie s-o cumperi), suvenire etc. Ca să minimalizăm aceste cheltuieli putem lua abonamente de o zi sau două cu număr de călătorii nelimitat la transportul public (lucru posibil în multe orașe europene), alegem obiectivele turistice la care intrarea este gratuită (sunt multe, credeți-mă), iar suvenire nu cumpărăm chiar din zonele centrale ale orașului unde sunt cele mai mari prețuri. Logica e foarte simplă dar de efect 🙂

REMARCĂ: special am lăsat acest lucru pe final ca să-l țineți minte mai bine: PLANIFICAȚI ȘI CUMPĂRAȚI TOTUL DIN TIMP. Fie că e vorba de biletul de avion, rezervarea online a hostelului, programarea pentru vizitarea unui anumit monument, totul trebuie făcut cu muuuult timp înainte de a pleca în călătorie. Asta e regula numărul 1 dacă vreți cele mai mici prețuri.

Așadar, călătorie plăcută și nu uitați că vă aștept pe rubrica de comentarii atât pe cei cu experiență în astfel de călătorii cât și pe începătorii care deocamdată sunt la etapa DORINȚEI de a călători și ar fi bucuroși să primească niște sfaturi despre cum să călătorești cât mai ieftin.

Adevărul despre greencard.md

Demult mă tot gândeam să scriu despre hoții de la greencard.md cărora le place să-și spună „Reprezentanţii companiei „USAImmigration Visa, Inc” în Moldova”. Cine sunt ăștia din urmă? Niște hoți la fel ca și filiala lor din Moldova, adică o companie care nu are NICI O LEGĂTURĂ cu programul Diversity Visa al Departamentului de Stat American. Citiți atent ce scrie acum cu roșu: UNICUL SITE AUTORIZAT DE GUVERNUL STATELOR UNITE e https://www.dvlottery.state.gov/. Atât! Orice alt site pe care-l vedeți pe net și care vă îndeamnă să vă înscrieți gratuit în programul Diversity Visa să știți că au în spate nu altceva decât niște profitori, minciunoși și cum mai vreți voi. Într-adevăr, și la ei înscrierea e gratuită, însă, în caz de câștig, va trebui să plătiți 1399 de dolari pentru a vă oferi așa numitul CASE NUMBER fără de care practic nu puteți face nimic. Întrebarea e: de ce să aruncați 1399 de dolari în vânt când ați putea face totul singuri? Văd că „afaceriștii” de la greencard.md duc o campanie foarte agresivă de atragere a clienților atât prin publicitatea audio-vizuală cât și direct, mergând în universități și convingând studenții neinformați să se înscrie la ei. Păi e și normal să se zbată ca peștele pe uscat căci să iei 1399$ pentru 5 minute de lucru e chiar profitabil, nu?

Deci repet: singurul site autorizat și absolut gratuit e https://www.dvlottery.state.gov/. Înscrierile au început deja. Data limită e 3 noiembrie 2012. Mult succes tuturor!

PS: dacă aveți careva nelămuriri sau întrebări nu ezitați să mă contactați la rubrica de comentarii. Voi răspunde cu drag tuturor pentru că îmi place să cred că sunt destul de informat la acest subiect încât să fiu de ajutor și celor mai puțin informați.

De asemenea, dacă cineva a căzut deja în plasa celor de la greencard.md și a avut norocul să fie câștigător însă i se pretinde suma de 1399$ trebuie să știe că EXISTĂ o soluție și pentru ei. Nu ezitați să lăsați un comentariu, vă pot îndruma cum să scăpați de greencard.md fără a le plăti nici un bănuț. 

Loteria GREEN CARD. Participă individual! E simplu.

UPDATE! 15 iunie 2014:

Dacă sunteţi anunţaţi de către cei de la greencard.md că aţi câștigat, atunci mulţumiți-le dar spuneţi-le că nu vă interesează şi nu vreţi să plecați nicăieri. După asta scrieți un email ambasadei SUA la Chişinău (ARCChisinau@state.gov sau Chisinau-CA@state.gov) în care spuneţi cum vă numiţi, când v-aţi născut şamd şi-i rugaţi frumos să vă dea LOTTERY NUMBER-ul (unii îi zic case number, e același lucru). Având acest număr care, pentru anul ăsta e de tipul 2015EU000*****, intrați pe https://ceac.state.gov/IV/Login.aspx, puneți acest număr apoi completați întregul formular DS-260. După asta nu vă rămâne decât să așteptați invitația la interviul pentru viză. Mult succes!

Citește și: Cum să emigrezi legal în SUA fără intermediari. Procesul pas cu pas

Times Square

În 2011 am avut fericita ocazie să vizitez New York-ul, orașul emblemă al Statelor Unite și leagănul civilizației contemporane. Cred că 10 zile și 10 nopți nu mi-ar fi de ajuns pentru a vă povesti despre impozanța acestui oraș absolut fabulos. Mi-ar fi imposibil să vă explic într-o singură postare pe blog ce înseamnă acest oraș pentru SUA și pentru întreaga lume așa că am hotărât să le iau pe rând și să scriu despre fiecare colțișor al orașului în parte. În New York fiecare clădire, fiecare stradă, fiecare monument își are propria poveste – una mai fascinantă decât cealaltă.

Astăzi vă voi povesti impresiile mele din Times Square – punctul zero al orașului New York și a celebrului său cartier Manhattan. Pentru cei ce încă nu știu vă pot spune că Times Square-ul pentru new-yorkezi e cum ar fi Piața Marii Adunări Naționale pentru noi. Evident, comparația e puțin forțată dar v-am zis-o și eu așa, ca idee. Aici în fiecare an de revelion se adună peste 1 milion de oameni să admire celebrul glob de cristal ce coboară în mijlocul pieței, de aici sînt petrecuți militarii ce urmează să fie încorporați în United States Navy (Marina Americană).

Aici probabil e unicul loc de pe planetă unde poți vedea întreaga lume făcând o simplă întorsătură de 360 de grade. Oricât de urâtă ar fi vremea și oricât ar fi de frig, la orice oră din zi și din noapte, Times Square-ul este plin cu oameni din toate colțurile lumii. 

Times Square

Times Square

Reclamele luminoase imense amplasate pe clădirile cu zeci de etaje ce mărginesc piața, fac din Times Square un loc unic în lume, grandoarea căruia nu poate fi explicată, așa ceva trebuie văzut. Orice firmă care se respectă este prezentă în perimetrul Times Square fie având un sediu acolo, fie măcar un billboard. De jur împrejur vezi magazine ale brandurilor celebre, cafenele, restaurante, sedii ale televiziunilor, bănci, hoteluri etc. Să vă dau doar câteva nume prezente într-o formă sau alta în Times Square: Coca-Cola, Pepsi, Budweiser, NASDAQ, JVC, ABC, MTV, New York Times, Reuters, TKTS, Chevrolet, The Hard Rock Cafe, Planet Hollywood, Toshiba, Kodak, Disney, M&M’s World, Bank of America, Paramount Theatre, Morgan Stanley, Renaissance Hotels, Marriot, Crowne Plaza, Bud Light, Mc Donald’s, Best Buy ș.a. 

Am avut grijă ca printre celebrele branduri prezente în Times Square să se regăsească și brandul Steaua București 🙂

Eu am călcat în Times Square într-o superbă duminică de mai. Atâta lume pe metru pătrat mai văzusem doar pe 7 aprilie 2009. Fiind zi de weekend, piața era plină cu toate națiile planetei. Toți cu Canon sau Nikon la gât, capul în sus și gura căscată admirând minunățiile din jur. Nu am făcut excepție nici eu. Trebuie să recunosc că, deși mai văzusem anterior orașe impunătoare precum Chicago, Houston sau San Antonio, contactul cu Times Square-ul m-a dat pe spate. Și nu doar la figurat ci și la propriu, fiind forțat să fac îndrăznețe exerciții pentru spate ca să pot vedea vârfurile zgârie-norilor atât de înalți încât chiar aveai senzația că intră în nori. Când vezi așa ceva, dacă ai norocul să nu rămâi mut, atunci maximum ce poți rosti e „UaaaUuuuuuuu”!

Dacă vreți bilete la jumătate de preț la teatru, show-uri muzicale sau de alt gen care au loc pe Broadway, atunci trebuie să le faceți ochi dulci acestor domnițe sau să vă apropiați de cabina TKTS din Times Square unde se vând biletele de ultim moment la prețuri foarte bune

În New York în general și în Times Square în special, viața are un ritm nebun. Totul se desfășoară cu o viteză amețitoare. Dacă ești o fire mai adormită riști să fii luat pe sus de mulțimea ce (aproape că) aleargă în toate direcțiile. Însă, chiar dacă este un loc foarte aglomerat, în Times Square te poți simți în siguranță. Zona este extrem, extrem de bine păzită de polițiști foarte zâmbitor care nu te vor refuza dacă vei dori să faci o poză cu ei dar care, cu siguranță, știu ce au de făcut în cazul în care ar apărea vreun pericol.

New York City Police Department (NYPD)

Pe final țineți minte un singur lucru: dacă veți ajunge vreodată la New York, nu aveți voie să ratați Times Square-ul. Primul lucru care trebuie văzut ăsta e. După asta puteți merge și la Statuia Libertății, și la Taurul de pe Wall Street, Muzeul Figurilor din Ceară, Brooklyn Bridge, Empire State Building, Chrysler Bulding, Centrul Rockefeller, fostele turnuri World Trade Center, Central Park, Red Cube etc. Dar rețineți – toate astea abia după ce ați vizitat Times Square, iar când veți fi acolo nu uitați să vă sunați prietenii îndemnându-i să intre pe acest site ca să le transmiteți în direct un salut din inima New York-ului. Eu așa am făcut 😉

Rușine! Rușine! Rușine să vă fie!


Ce altceva poți să le mai strigi unor „suporteri
 care își părăsesc echipa favorită în cele mai grele momente? Or, ce au făcut unii „susținători” ai naționalei la meciul de aseară cu Anglia a fost de-a dreptul rușinos. Mai rușinos decât atât nu știu ce poate fi din partea unui suporter. Cum dracu’ se explică faptul că după ce ai stat ore în șir la coadă pentru un bilet sau poate l-ai cumpărat cu sute de lei de la bișnițari, să vii pe stadion, să te așezi comod pe scaun, să scuipi două pachete de floarea soarelui (oferite gratuit la intrarea pe stadion) și apoi, pe la mijlocul reprizei secunde, când vezi că echipa ta e aproape KO să-i mai aplici și tu upercutul fatal părăsind stadionul? Eu le înțelegeam gestul dacă Moldova, jucând pe teren propriu, era condusă cu 3-0 de Liechtenstein, de exemplu. Atunci da, poți acuza jucătorii de non-combat și de lipsă de dăruire și în semn de protest să părăsești stadionul. Însă asta nu era cazul să se întâmple aseară pentru că jucam cu Anglia totuși — locul 3 în clasamentul mondial al echipelor naționale de fotbal. Poate că așteptările acestor suporteri au fost prea mari și dezamăgirea a fost la fel de mare. Poate că unii au avut motive serioase de a părăsi stadionul înainte de final. Poate că și jucătorii noștri ar fi putut mai mult. Poate că Namașco putea scoate șutul la colțul scurt a lui Defoe care a făcut 3-0. Probabil că și Igor Armaș, dacă era ceva mai atent, nu scăpa mingea printre picioare la faza premergătoare golului 4 al englezilor dar cu toate astea jucătorii naționalei Moldovei meritau susținuți pînă la ultimul fluier al arbitrului din simplul motiv că SÎNT AI NOȘTRI. Însă NU. Suporterii noștri au o altă mentalitate. Ei au venit frumușel la stadion, i-au văzut pe viu pe Lampard, Gerrard, Terry and Co și, pe la 3-0 pentru englezi, au început a părăsi liniștiți stadionul. Astfel de suporteri ar face un serviciu mult mai mare naționalei de fotbal dacă nu ar veni deloc la stadion căci oricum mare folos din ei nu este. Ei nu intonează imnul, nu aplaudă, nu scandează, nu afișează mesaje încurajatoare la adresa echipei, nu reacționează la repetatele îndemnuri, a puținilor suporteri activi, de a striga împreună „Hai Moldova”. într-un cuvânt ei nu fac nimic. Mă rog — aproape nimic pentru că, din când în când, mai fluieră și mai scapă câte o înjurătură. La polul opus față de semințarii” și „chipsarii” de aseară au fost băieții concentrați în sectorul 8 al stadionului Zimbru. Aceștea, deși neînsemnați numeric (în jur de 300), au dominat pentru momente bune fundalul sonor pe stadionul de 10 mii de locuri și au susținut echipa națională până-n minutul 90 al partidei în pofida scorului dezamăgitor. Asta înseamnă să fii suporter adevărat — să-ți susții echipa și în momentele grele nu doar la victorii. Din păcate însă, la noi astfel de suporteri sunt puțini, prea puțini.

Mai jos, în doar 10 secunde puteți vedea ce înseamnă un suporter adevărat. Lecție de demnitate : galeria Timișoarei la meciul pierdut cu scorul de 1-8 în fața Stelei 

Oare de ce ei pot, iar noi nu?

Astăzi, având mai mult timp liber decât de obicei, am răscolit youtub-ul pe toate fețele privind zeci de filmulețe din diferite domenii: de la cântece patriotice interpretate de Doina și Ion Aldea-Teodorovici, la diverse reclame haioase. Cel mai mult, însă, am zăbovit privind clipuri cu suporteri ai diferitor echipe de fotbal din Europa și nu doar din Europa. Unele filmulețe le-am privit o singură dată, altora le-am dat replay de câteva ori. Cu cât priveam mai multe astfel filmulețe cu atât deveneam mai supărat. Oare cum la ei se poate și la noi nu? Ca să-mi înțelegeți supărarea vă provoc să faceți următoarea comparație care, cu siguranță, spune totul:

Orașul Trnava din Slovacia are aproximativ 73 mii de locuitori. La meciurile echipei locale de fotbal, Spartak Trnava, pe stadionul cu o capacitate de 18 mii de locuri, vin constant peste 15 mii de spectatori, adică aproximativ 20,5% din populația orașului. Păcat că nu au un stadion mai mare, precum sunt cele din Germania, că ar merge tot orașul la meci.

Acum Chișinăul. Are cca 1 mil. de oameni. La meciurile echipei de tradiție a orașului, Zimbru Chișinău, pe stadionul ce poate găzdui 10 mii de oameni vin uneori câteva sute, alteori 2-3 mii și foarte foarte rar peste 5 mii. (aproximativ 0.3% – 0.4% din locuitorii orașului) Și repet: asta la cele mai importante meciuri că în rest vin și mai puțini. 

Cred că cifrele de mai sus spun totul.

Să vă mai dau și alte exemple:

Turcia, Fenerbahce Istanbul ultras 

O să-mi spuneți că Fener e o echipă mare și că e și normal să aibă astfel de suporteri. Uitați-vă atunci la micuța Spartak Trnava despre care vă povesteam mai sus: 

Sau priviți-i pe anonimii din Kenitra, Maroc: 

Despre fanii echipei poloneze Lech Poznan (oraș cu o populație de 2 ori mai mică decât a Chișinăului) nici nu mai zic nimic. Poate doar „NO COMMENT”

AȘADAR, dacă vreți rezultate de la echipa orașului vostru — Zimbru Chișinău — sau de la naționala țării voastre, atunci veniți pe stadion să-i susținem împreună! Haideți să încercăm să nu fim rușinea Europei măcar la acest capitol! Și să nu-mi spuneți că nu veniți pe stadion deoarece fotbalul de la noi e la un nivel prea slab și nu merită efortul. Priviți ce lecție de dăruire față de echipa iubită ne oferă timișorenii, deși echipa lor de suflet, Poli Timișoara, joacă tocmai în liga a 5-a. 

Ne vedem la meci!

%d blogeri au apreciat asta: